Mecanismul pe care creierul îl folosește pentru a ne ispitii să dorim alimente bogate în grăsimi

Getting your Trinity Audio player ready...

Descoperiri valoroase cu privire la modul în care creierul procesează această senzație în gură și la consecințele pe care le are asupra alegerilor noastre alimentare

Gustul delicios și textura care ne face să salivăm sunt adesea asociate cu alimentele irezistibile care ne determină să le savurăm deseoriin exces. Dar v-ați întrebat vreodată de ce aceste delicii bogate în grăsimi par atât de dificil de rezistat?

Un studiu revoluționar publicat în The Journal of Neuroscience pe 16 octombrie a dezvăluit o nouă dimensiune a înțelegerii noastre asupra relației dintre creier, textura alimentelor și alegerile noastre alimentare. Cercetarea, condusă de Fabian Grabenhorst, un neurolog la Universitatea din Oxford, Marea Britanie, dezvăluie cum reacționează creierul nostru la textura netedă a alimentelor bogate în grăsimi și, mai important, cum această informație ghidează comportamentul nostru alimentar.

Alimentele bogate în grăsimi, cum ar fi înghețata, sunt preferate nu numai pentru aromele lor bogate, ci și pentru senzațiile fizice pe care le provoacă în gura noastră. Această fenomen cunoscut sub numele de „senzația în gură” joacă un rol semnificativ în modelarea preferințelor noastre alimentare.

Pentru a investiga influența texturii alimentelor asupra obiceiurilor noastre alimentare, cercetătorii au conceput un experiment inovator. Aceștia au pregătit diverse milkshake-uri cu diferite conținuturi de grăsime și zahăr și au plasat mici mostre din fiecare între două limbi de porc obținute de la un măcelar local. Prin alunecarea limbilor una peste alta și măsurarea frecării dintre cele două suprafețe, cercetătorii au creat un index numeric al netezimii fiecărui milkshake.

Participanții umani din studiu au primit apoi milkshake-uri cu aceleași compoziții ca cele testate pe limbile de porc. După ce au gustat fiecare milkshake, participanții au fost rugați să oferteze o c sumă pe care ar fi dispuși să o cheltuiască pentru a savura un pahar plin din același milkshake după experiment. Acest sistem de ofertare a permis cercetătorilor să determine valoarea percepută a fiecărui milkshake. Iar scanările cerebrale efectuate în timpul experimentului au dezvăluit modele de activitate într-o regiune a creierului numită cortexul orbitofrontal (OFC), cunoscut pentru rolul său crucial în procesarea recompensei fiind implicat și în luarea deciziilor legate de alegerile alimentare. Scanările au arătat că modelele de activitate OFC reflectau textura milkshake-urilor. Deasemenea, și mai fascinate, au identificat modele de activitate OFC care erau direct legate de ofertele participanților, sugerând o conexiune puternică între senzația din gură a unui aliment și valoarea atribuită acelui aliment.

Pentru a explora dacă aceste descoperiri se extind la consumul real de alimente, participanții au fost invitați din nou în laborator pentru un prânz gratuit, format din mai multe feluri de de mâncare pe bază de curry, cu un conținut variat de grăsimi. Cercetătorii au măsurat cu atenție fiecare cantitate de curry consumat. Rezultatele au arătat că participanții ale căror OFC-uri prezentau o sensibilitate crescută la texturile grase erau mai predispuși să consume porțiuni mai mari de curry bogat în grăsimi în comparație cu cei mai puțin sensibili la aceeași textură.

Fabian Grabenhorst, a subliniat la final că aceste descoperiri au potențialul de a remodela modul în care privim alimentele cu conținut scăzut de calorii și de a oferi soluții pentru mecanismele neurale care stau la baza supraalimentării.

Într-o lume în care lupta împotriva obezității și a obiceiurilor alimentare nesănătoase este în plină desfășurare, aceste observații din substraturile neurale ale alegerilor noastre alimentare oferă o rază de speranță. Prin înțelegerea modului în care creierul reacționează la senzația din gură consumând  alimente grase și cum aceasta influențează preferințele noastre alimentare, cercetătorii pot contribui la dezvoltarea unor opțiuni alimentare mai sănătoase și mai satisfăcătoare, îndrumând în cele din urmă indivizii către alegeri alimentare mai benefice.

Cunoașterea modului în care creierul ne atrage către alimentele bogate în grăsimi nu este doar o chestiune de curiozitate științifică, ci și un pas semnificativ în promovarea obiceiurilor alimentare mai sănătoase și în înțelegerea mai bună a relației noastre complexe cu hrana pe care o consumăm.